Același aluat
Lucrarea Același aluat vorbește despre rădăcini comune, despre țesătura nevăzută care leagă indivizii și despre modul în care tradiția modelează identitatea.
În partea de sus, vedem o broderie tradițională ce reprezintă hora românească prin figuri schematice, unite de mâini, repetându-se într-un dans ciclic, mereu același, mereu reluat. Această imagine simbolizează apartenența, dar și uniformitatea, ideea că suntem parte dintr-o coregrafie, dintr-un tipar care ne precede.
Sub această țesătură, lucrarea se desface, dezvăluindu-și straturile. Un aluat comun, o materie primă identică pentru toți, este sugerat de o cutiuță mică din care se nasc omuleți de papier-mâché. Ei urcă spre horă, ca și cum ar fi atrași inevitabil de ea, legați de fire subțiri, fragile, dar puternice prin repetiție. Firul care îi leagă este simultan un cordon ombilical și o rețea de destin, un drum prestabilit către integrarea în colectiv.
Materialitatea lucrării sugerează atât delicatețea, cât și forța. Hârtia mâinilor muncite, fibrele aspre ale firelor care îi leagă pe omuleți, broderia rigidă a horei – toate acestea contrastează cu ideea unui “aluat” moale, modelabil. Ne naștem egali, dar suntem modelați de structuri sociale, de tradiții care ne uniformizează, iar firul care ne ridică în horă nu este doar un drum, ci și o ancoră, o forță care ne direcționează.
Lucrarea vorbește despre echilibru între libertate și apartenență, între identitate individuală și cea colectivă. Omuleții par să urce spre horă, dar oare se și pot întoarce? Sau odată intrați în dans, pasul le este dictat de ritmul comun?
Același aluat. Aceeași horă. Aceeași întrebare: cât din noi este ales și cât este moștenit?
Dimensiuni aproximative: 60/150
Pentru dimensiune precisă, nu ezita să mă contactezi pe whats app sau sa vizitezi piesa pe strada Paris 14 a, în Bucuresti.
Lucrarea Același aluat vorbește despre rădăcini comune, despre țesătura nevăzută care leagă indivizii și despre modul în care tradiția modelează identitatea.
În partea de sus, vedem o broderie tradițională ce reprezintă hora românească prin figuri schematice, unite de mâini, repetându-se într-un dans ciclic, mereu același, mereu reluat. Această imagine simbolizează apartenența, dar și uniformitatea, ideea că suntem parte dintr-o coregrafie, dintr-un tipar care ne precede.
Sub această țesătură, lucrarea se desface, dezvăluindu-și straturile. Un aluat comun, o materie primă identică pentru toți, este sugerat de o cutiuță mică din care se nasc omuleți de papier-mâché. Ei urcă spre horă, ca și cum ar fi atrași inevitabil de ea, legați de fire subțiri, fragile, dar puternice prin repetiție. Firul care îi leagă este simultan un cordon ombilical și o rețea de destin, un drum prestabilit către integrarea în colectiv.
Materialitatea lucrării sugerează atât delicatețea, cât și forța. Hârtia mâinilor muncite, fibrele aspre ale firelor care îi leagă pe omuleți, broderia rigidă a horei – toate acestea contrastează cu ideea unui “aluat” moale, modelabil. Ne naștem egali, dar suntem modelați de structuri sociale, de tradiții care ne uniformizează, iar firul care ne ridică în horă nu este doar un drum, ci și o ancoră, o forță care ne direcționează.
Lucrarea vorbește despre echilibru între libertate și apartenență, între identitate individuală și cea colectivă. Omuleții par să urce spre horă, dar oare se și pot întoarce? Sau odată intrați în dans, pasul le este dictat de ritmul comun?
Același aluat. Aceeași horă. Aceeași întrebare: cât din noi este ales și cât este moștenit?
Dimensiuni aproximative: 60/150
Pentru dimensiune precisă, nu ezita să mă contactezi pe whats app sau sa vizitezi piesa pe strada Paris 14 a, în Bucuresti.
Lucrarea Același aluat vorbește despre rădăcini comune, despre țesătura nevăzută care leagă indivizii și despre modul în care tradiția modelează identitatea.
În partea de sus, vedem o broderie tradițională ce reprezintă hora românească prin figuri schematice, unite de mâini, repetându-se într-un dans ciclic, mereu același, mereu reluat. Această imagine simbolizează apartenența, dar și uniformitatea, ideea că suntem parte dintr-o coregrafie, dintr-un tipar care ne precede.
Sub această țesătură, lucrarea se desface, dezvăluindu-și straturile. Un aluat comun, o materie primă identică pentru toți, este sugerat de o cutiuță mică din care se nasc omuleți de papier-mâché. Ei urcă spre horă, ca și cum ar fi atrași inevitabil de ea, legați de fire subțiri, fragile, dar puternice prin repetiție. Firul care îi leagă este simultan un cordon ombilical și o rețea de destin, un drum prestabilit către integrarea în colectiv.
Materialitatea lucrării sugerează atât delicatețea, cât și forța. Hârtia mâinilor muncite, fibrele aspre ale firelor care îi leagă pe omuleți, broderia rigidă a horei – toate acestea contrastează cu ideea unui “aluat” moale, modelabil. Ne naștem egali, dar suntem modelați de structuri sociale, de tradiții care ne uniformizează, iar firul care ne ridică în horă nu este doar un drum, ci și o ancoră, o forță care ne direcționează.
Lucrarea vorbește despre echilibru între libertate și apartenență, între identitate individuală și cea colectivă. Omuleții par să urce spre horă, dar oare se și pot întoarce? Sau odată intrați în dans, pasul le este dictat de ritmul comun?
Același aluat. Aceeași horă. Aceeași întrebare: cât din noi este ales și cât este moștenit?
Dimensiuni aproximative: 60/150
Pentru dimensiune precisă, nu ezita să mă contactezi pe whats app sau sa vizitezi piesa pe strada Paris 14 a, în Bucuresti.
